Cum facem o căprioară dintr-o piatră în 15 minute

Iată cum putem transforma o piatră de râu într-o gingaşă căprioară.
 
De ce avem nevoie:
- o piatră ovală
- vopsea albă, neagră şi brună
- două pensule, una mai lată şi una foarte subţire.
- (opţional) lac transparent
 
Cum se face:
Se ia piatra de râu, se curăţă bine sau chiar se şmirgeluieşte puţin cu un şmirghel foarte fin, iar apoi surplusul de praf se curăţă bine.
Se vopseşte mai întâi cu nuanţa necesară de brun. Peste ea, se pictează, cu nuanţe mai deschis, până la ocru detaliile trupului. Cu o pensulă foarte subţire se conturează apoi ochii cu vopsea neagră. Peste acestea se aşează petele albe ale puiului de căprioară.
Se aşteaptă să se usuce, iar apoi se tratează (opţional) cu un strat de lac, care va fixa vopseaua şi va da pietrei luciu şi strălucire.
Piatra noastră a prins viaţă, iar acum o putem dărui unui prieten.
Pui de căprioară, din piatră

Pui de căprioară, din piatră

 
La ce se poate folosi:
Piatra va crea un splendid decor pentru ghivecele de pe pervaz sau, dacă lipim o bucăţică de material textil dedesubt, ca să nu zgârie parchetul, o putem folosi ca opritor pentru uşi.
 
Bucuraţi-vă de ea!

Ieşirea din sine. De cine ne temem

        “Ce-i dăruieşte mai de preţ Hristos celui care crede în El? Care anume extraordinară facultate i-o pune la îndemână? Aceea de a se vedea pe sine aşa cum îl văd ceilalţi, din preajma sa, cum îl socotesc şi-l califică răuvoitorii săi cei mai îndârjiţi. Deodată, prin harul lui Hristos, ne vedem în realitatea, ticăloşia, nimicnicia, ticăloşia şi jalnica noastră josnicie.

Daruind vei dobandi - Nicolae Steinhardt

Daruind vei dobandi – Nicolae Steinhardt

Ieşim din noi. Ne părăsim. Ne însuşim o forţă psihică antigravitaţională. Hristos ne deschide ochii multora, nu numai orbilor: asupra noastră, chiar. Şi declanşează în memoria noastră un proces anamnezic de neasemuită intensitate, aducându-i conştiinţei aminte de toate, riguros toate relele ce a înfăptuit cândva. Aceasta-i, probabil, esenţa actului de convertire, acesta-i primul, cel mai surprinzător şi mai aprig efect al întâlnirii cu Mântuitorul, cu Descoperitorul. Devin, cum grăieşte Apostolul, o făptură nouă. Dar în prealabil ni se relevă, ca într-o străfulgerare, făptura veche, înlănţuită în fărădelegile ei nenumărate. (…) Dintr-o dată vălul cade şi vedem. Ce vedem? Pe noi, mai întâi. Mă văd pe mine complet, nesulemenit, neamăgit şi nu dinlăuntru. Între fiinţă şi sine e acum o distanţă uriaşă, o prăpastie. Şi mă cutremur şi mă înfior, ca la Judecata de Apoi. Nu mai am pe ce mă rezema, unde mă adăposti, pe cine chema în ajutor. Se adevereşte remarca lui Marcel Jouhandeau: nu de Dumnezeu mă tem, fiindcă e atotbun, ci de mine însumi; liber şi rău fiind, pot să nu-i deschid uşa.”

fragment din volumul “Dăruind vei dobândi” – o sinteză a gândirii teologice a lui Nicolae Steinhardt, cunoscutul critic şi eseist de origine iudaică, trecut la ortodoxie în închisoarea de la Jilava şi călugărit la Manastirea Rohia din Maramureş

Bunul Dinozaur. Cu emoţie, spre Acasă

           Tocmai m-am întors de la cinema, unde a rulat, în 3D, „Bunul Dinozaur”, o micro-tragi-comedie animată, neaşteptat de profundă şi emoţionantă. Povestea este construită pe o aventură a creşterii şi a cunoaşterii, pe fundalul unei istorii „rescrise”, una în care dinozaurii nu pier în urma coliziunii planetei cu un asteroid, ci devin stăpânii Pământului.

          Personajul principal, Arlo, este un mic Apatosaurus care se teme chiar şi de umbra lui. Dorind să-şi demonstreze curajul, micuţul se trezeşte departe de familia sa, în mijlocul necunoscutului. Dacă va supravieţui, asta se va întâmpla numai datorită lui Ţâr, un băieţel care-l va apăra de aproape toate pericolele, cu fidelitatea unui câine.

              Peripeţiile celor doi, umorul eroilor, splendidele peisaje, dar şi replicile memorabile, cu filosofie adâncă, fac din acest film o animaţie pe care cei mici, dar şi cei mari, o vor savura. Filmul, dublat în limba română, este recomandat şi de regia lui Bob Peterson, realizatorul lui „Finding Nemo”, un alt film de animaţie îndrăgit de copii şi de adulţi, deopotrivă.

                 Vizionare plăcută! :)

Rostopasca, planta umbrei, vindecă hepatita şi cancerul

Rostopasca creşte în zone umbroase, ruderale, în apropierea pereţilor caselor, în frunzişul uscat al pădurilor de foioase, dar nu vă miraţi dacă veţi întâlni rostopasca chiar şi în jurul blocurilor din oraşe! Numel ei ştiinţific este Chelidonium majus L, chelidonium semnificând, în latină, „darul cerului”.

Rostopasca este "vraciul" cu puteri împotriva hepatitei şi cancerului.

Rostopasca este “vraciul” cu puteri împotriva hepatitei şi cancerului.

Unii îi spun iarbă de negi sau negelariţă, latexul portocaliu pe care îl secretă la rupere fiind un excelent antitumoral, antiseptic, antibacterian, cicatrizant şi regenerant. Intern rostopasca are efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive, fiind de mare ajutor în bolile hepatice virale, dar şi în afecţiuni ale ficatului survenite ca urmare a unor intoxicaţii sau otrăviri.

Cercetătorii ruşi au publicat studii care arată că modesta plantă are nu doar efecte imunomodulatoare, ci şi efecte citostatice, fiind capabilă să distrugă tumorile benigne, dar şi pe cele maligne. Mai mult, sucul de rostopască, aplicat imediat ce tulpina a fost ruptă pe negi şi tumori face, adevărate minuni, aducând vindecarea. Rostopasca s-a dovedit a fi de ajutor şi în cazul cancerelor ovarian, de colon, de sân, faringian şi pancreatic. De asemenea, este recomandată în cazul herpesului bucal sau genital, a spasmelor digestive, a dischineziei biliare, dar şi în caz de indigestie sau dispepsie.

CUM SE CULEGE: Pe timp însorit, se culeg tulpinile cu frunze şi flori.

CUM SE FOLOSEŞTE: Puneţi tulpinile la uscat şi daţi-le, apoi, prin râşniţa de cafea. Pulberea se ia în doze foarte mici (un sfert de linguriţă), de cel mult trei ori pe zi, pentru perioade de trei săptămâni, urmate de pauze. Mare atenţie, după trei săptămâni principiile active care luptă împotriva viruşilor şi tumorilor îşi pierd din putere, aşa că veţi avea nevoie de plante proaspete. În afară de pulbere, rostopasca mai poate fi folosită ca tinctură, infuzie sau cataplasmă.

Rostopasca are cea mai mare putere atunci când este proaspătă: principiile active sunt la maximul lor!

Rostopasca are cea mai mare putere atunci când este proaspătă: principiile active sunt la maximul lor!

EXPERIENŢA PROPRIE mi-a arătat forţa vindecătoare pe care o are rostopasca în tratarea papiloamelor: am tamponat cu sevă de rostopască un papilom cu care m-am trezit, pur şi simplu, „peste noapte”, pe faţă şi care m-a speriat prin viteza cu care crescuse. După trei sau patru zile papilomul s-a rupt şi s-a cicatrizat singur, ajungând la numai un sfert din dimensiunea iniţială. Acum este aproape de neobservat.

Notă: Articolul are caracter informativ: nu înlocuieşte sfatul medicului şi tratamentele medicale.

Delicatesele pădurii: compot de coarne!

Dulce-acrişor, compotul de coarne este unul dintre deliciile toamnei, iar vestea şi mai bună este fructele le găsim, gratuit, în pădure!

LA CE E BUN CORNUL: (Cornus mas): din acest arbust se pot folosi nu doar fructele, ci şi scoarţa şi frunzele. Ele conţin zaharuri, vitamina C, minerale, acizi organici, cornină şi substanţe tanoide (cu tanin).

Acrişoare şi astringente, coarnele sunt bogate în zaharuri şi tanin.

Acrişoare şi astringente, coarnele sunt bogate în zaharuri şi tanin.

Cărţile de plante medicinale arată că fructele, sunt tonice, vizalizante şi au efecte excelente asupra digestiei dacă sunt consumate în cantităţi moderate. De asemenea, sunt indicate mai ales pentru copii, pentru că cresc pofta de mâncare. În plus, scoarţa este excelentă în caz de diaree sau dizenterie, iar fructele combat cu succes paraziţii intestinali, enterita, rectocolita ulcero-hemoragică, sunt recomandate în caz de erizipel, icter, vitiligo şi ameliorează miopia.

Extern, în băi locale şi comprese tratează cu succes hemoroizii, eczemele şi ascaridioza.

Cum facem COMPOTUL, folosit ca băutură răcoritoare, mai sănătoasă decât produsele din comerţ:

Se ia lupul casei şi se merge în pădure, de unde se culeg, gratis şi cu spor, coarnele! :)

La cules de coarne este cel mai bine să mergeţi cu un prieten.

La cules de coarne este cel mai bine să mergeţi cu un prieten.

Fructele culese se spală bine şi se rup codiţele, apoi se pun în sticle (cam o treime din înălţimea striclei sau o jumătate, dacă vă place sucul mai concentrat) de 700-800 de grame. La fiecare sticlă puneţi câte patru linguri de zahăr. Dacă folosiţi zahăr brun, ceva mai sănătos decât cel alb, e bine să ştiţi că acesta nu e la fel de dulce. Se adaugă apă, până la două degete mai jos de gura sticlelor. Apoi sticlele se pun la fiert pentru 30 de minute. Se lasă să se răcească vreme de 6-7 ore. Gata! Avem acum o băutură dulce, mult mai sănătoasă decât chimicalele din comerţ.

Pentru compotul de cornată cele mai potrivite sunt sticlele de 700 de mililitri.

Pentru compotul de cornată cele mai potrivite sunt sticlele de 700 de mililitri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă:

Articolul are caracter informativ: nu înlocuieşte sfatul medicului şi tratamentele medicale.

Gogonele murate, fără sare cianurată şi oţet

Toamna ne aduce în bucătărie o multitudine de gusturi, dar și multă savoare, așa că momentul ideal să ne umplem cămările cu bunătăţi. Iar cine are grădină proprie poate să folosească legume sănătoase, fără pesticide şi alte otrăvuri. 

Reţeta pentru un borcan de 10 litri cu gogonele murate, fără sare cianurată și oțet

Un borcan de 10 litri este cel mai potrivit pentru gogonelele murate.

Un borcan de 10 litri este cel mai potrivit pentru gogonelele murate.

Aveţi nevoie de:

Gogonele – vreo 5 kilograme

Cimbru de grădină – un mănunchi

Mărar – un mănunchi

Hrean – 5 bucăţi

Conopidă – 10-15 bucheţele dintr-o căpăţână

Morcov – 5 rădăcini

Usturoi – 5 căţei

Sare brută, grunjoasă (fără iod şi cianură) – o lingură la litrul de apă

Piper și foi de dafin, după gust

Cum se face:

Se aleg gogonelele, se spală. Pe fundul unui borcan mai mare (chiar de 10 litri) sau mai mic (de 5 litri) se pun crenguţe de cimbru, două crenguţe de mărar uscat, doi căţei de usturoi şi două-trei bucăţele de hrean despicate în patru. Se aşează gogonelele, printre ele se introduce hrean, morcov feliat, conopida şi vreo doi căţei de usturoi despicaţi, mărar şi cimbru, iar deasupra se pune, din nou, cimbru şi mărar. Două bucăţi de hrean aşezat în cruce vor fi puse deasupra, astfel încât gogonelele să stea presate în borcan.

Este timpul potrivit să umplem cămara cu murături.

Este timpul potrivit să umplem cămara cu murături.

Saramura:

Se pune apă peste gogonele în borcan, iar apoi apa respectivă se răstoarnă într-o cratiţă gradată (pentru a şti câţi litri de apă au intrat în acel borcan) şi se pune la fiert, cu foi de dafin, piper boabe şi o lingură de sare la litrul de apă. Astfel, la 3 litri de apă se pun 3 linguri de sare. Borcanele se aşează pe un blat de metal (ca să nu crape), iar saramura clocotindă se pune peste gogonele. Se acoperă cu farfuriuţe de ceramică şi se îmbracă borcanele în prosoape. Dacă saramura din borcane a scăzut până a doua zi, se mai adaugă, până când toate gogonelele sunt acoperite. Se pun capace şi, după alte două zile, se vântură apa: se pune din borcan în cratiţă şi invers, de trei-patru ori. Gata! :)

Gogonelele se pot servi ca garnitură la fripuri cu cartofi sau orez. Poftă bună!

copyright 2015 . Casă frumoasă

Viața pe curat

Eram la gimnaziu şi trăiam cu impresia că viaţa ne e dată ca să ne împlinim visele.

Iubeam orele de franceză şi pe diriginta noastră, doamna Emilia Muntean, şi credeam, în ciuda spaimelor din ora de algebră, că zilele vor urma parcursul firesc al micilor miracole aducătoare de bucurie şi sens. Gândeam că niciun rău, nicio calamitate nu ne poate atinge.

Astăzi, 14 septembrie, mi-aş dori să-mi pot duce copiii de mână la şcoală sau măcar la grădiniţă. Să le pregătesc ghiozdănelul şi să-i îmbrac frumos, cu ciorăpei albi şi pantofiori de lac, să-i îmbrăţişez şi să le spun că e adevărat, că ne putem împlini visele copilăriei, că pentru ei nicio stea, niciun cer nu este prea sus, că mama le va fi întotdeauna alături, un stâlp văzut-nevăzut, pe care ei să-şi crească gândurile de lumină.

Viața, după caligrafia cerului

Viața, după caligrafia cerului

Este prima zi a unui nou an şcolar şi Ziua Crucii. Iar crucea noastră, a unora dintre noi, e poate dorinţa neîmplinită de a ne trece viaţa pe curat. Am vrea să rupem, precum foile dintr-un maculator mânjit cu greşeli, anii plini de durere şi tristeţe, şi să ne scriem povestea vieţii frumos şi clar, rotunjind literele după caligrafia Raiului, dar acest lucru nu ne stă în putere.

Ca într-un joc de copii, în VIAŢA PE CURAT ar fi posibil să ne rescriem istoria personală fără minciuni, fără trădări, fără vorbe care nu răspund în faptă, fără răzgândiri, egoism, orgoliu prostesc şi fără lepădarea, cruda lepădare de celălalt.

Însă pentru a scrie limpede viaţa în viaţă e nevoie de matematica în care doi înseamnă mai puţin de atât. Mai puţin şi infinit mai mult. Iar de acest „mai mult” se pare că nu suntem în stare.

Şi atunci gândul devine copil şi naşte rugăciunea unui nou început de an şcolar:

„Dă-ne nouă, Doamne, puterea de a nu rămâne în compromisul maculatorului şi de a ne trece viaţa pe curat.”

copyright 2015 I Casă frumoasă, viaţă sănătoasă

Dumnezeu este neputincios

Zi de zi vedem în lume suferinţă: ne doare risipirea copilului, trădarea prietenului, abandonul soţului, pierderea irecuperabilă a părinţilor, ne dor bolile, ale celuilalt sau ale noastre, minciunile, egoismul, cruzimea, violenţa asupra trupului sau a sufletului şi în cele din urmă, ne sfârşie, teribil şi pentru totdeauna, moartea.

Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă.

“Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă (…)” – Luca

Citeam în urmă cu ceva vreme declaraţia lui Stephen Fry, actor, scriitor, jurnalist, comediant, prezentator de spectacole de televiziune şi regizor, care declara, în timpul unui interviu acordat lui Gay Byrne, gazda emisiunii “The Meaning of Life”, ce i-ar spune lui Dumnezeu, dacă acesta ar exista: “Cred că i-aş spune: cancer osos la copii? De unde şi până unde? Cum îndrăzneşti? Cum îndrăzneşti să creezi o lume în care există atâta suferinţă, şi nu din cauza noastră? Nu e drept, este complet malefic. De ce ar trebui să respect un Dumnezeu capricios, rău şi prost, care creează o lume care este atât de plină de nedreptate şi durere? Asta aş zice. N-aş vrea sa intru în Rai pe baza principiilor lui. Sunt greşite. (…) Dumnezeul care a creat acest univers (dacă a fost creat de Dumnezeu), este în mod foarte clar un maniac. Un maniac absolut. Totalmente egoist. Trebuie să ne petrecem toată viaţa în genunchi mulţumindu-i? Ce Dumnezeu ar face aşa ceva? Da – lumea e splendidă, dar în ea sunt, de asemenea insecte al caror întreg ciclu de viaţă constă în a sapa în ochii copiilor, făcându-i orbi, le mănâncă ochii dinauntru spre în afară. De ce? De ce ne-ai făcut aşa ceva? Cu uşurinţă ai fi putut alege să ai o creaţie în care aşa ceva să nu fi existat. Este pur şi simplu inacceptabil. Deci, ştii, ateismul nu înseamnă doar că ei nu cred în existenţa unui Dumnezeu, ci presupunând că există vreun Dumnezeu, ce fel de Dumnezeu este el? Este perfect clar că el este monstruos, complet monstruos, şi nu merita niciun pic de respect. Din momentul în care îl alungi, viaţa ta devine mai simplă, mai pură, mai curată, una care merită trăită, în opinia mea“, a declarat actorul britanic.

Risipirea eternităţii

Astăzi, realizez că Stephen Fry avea, în felul lui euclidian de-a vedea lucrurile, dreptate. Însă nu un maniac egoist şi malefic, ci un neputincios. Îmi amintesc pilda fiului risipitor. Tânărul care îşi ia partea lui de avere şi, sătul de bine, pleacă de acasă, să o facă praf cu femeile uşoare şi tovarăşii de pahar. Când, ajuns la fundul sacului, ajunge să invidieze nu oamenii, ci porcii pentru roşcovele pe care le mâncau aceştia, îşi aminteşte de pacea, bucuria şi belşugul lăsate cu dispreţ în urmă. În tot acest timp tatăl (care nu este altcineva decât întruchiparea Bunului Dumnezeu), aşteaptă. Iată… în faţa răului aparent iraţional din lume, cu manifestare directă în propria-i fiinţă prin fiul său, Dumnezeu-tatăl, este neputincios. El nu îşi poate opri copilul, carne din carnea sa, spirit din spiritul său şi garanţia lui pentru eternitate, din a-şi risipi nici anii cei tineri, nici averea, nici curăţia trupului şi a sufletului. Tot ce poate să facă este să aştepte, scrutând drumul, cu speranţa Întoarcerii. În faţa absurdului, a durerii şi a suferinţei propriului fiu, Dumnezeu este un biet bătrân, incapabil să facă ceva pentru a schimba lucrurile în propria-i creaţie.

Dragoste cu sila nu se poate

Dumnezeu este atotputernic pentru că nu-şi ţine pentru sine nimic. Niciun as în mânecă, nicio minciună, nicio pârghie demonică de manipulare. Dumnezeu dă tot ce are. Dăruindu-i copilului său libertatea, Dumnezeu rămâne descoperit şi gol. Gol, singur, adevărat. Şi atotputernic.

Dacă diavolul face troc cu plăceri, Dumnezeu cere tot şi nu promite nimic material şi imediat. Nu ai decât să crezi în ceea ce vede inima fiinţei. Sau să nu crezi nimic. Dumnezeu nu face paradă cu darurile sale, nici nu strigă, nici nu plânge, nici nu scoate la înaintare arsenalul marketingului şi al persuasiunii. Dumnezeu nu face cărţile pentru a ne determina să alegem în favoarea sa.

Dumnezeu iubeşte şi tace. Numai cel care-a văzut pe omul cel mai iubit risipindu-se, îndepărtându-se, pierzându-se, aude cu adevărat bocetul tăcut şi fără lacrimi al lui Dumnezeu.

În faţa libertăţii noastre, Dumnezeu cel atotputernic ajunge la mâna propriei creaţii. Neputincios, singur şi trist. Măsura neputinţei lui Dumnezeu este măsura iubirii, a smereniei şi-a măreţiei sale.

_____________________________________________________________

copyright – 2015. Casă frumoasă, viaţă sănătoasă

Femeia care scria scrisori de dragoste

           Dincolo de ea era marea: limpede, albastră și senină… În faţa noastră pluteau două iachturi albe, la orizont apele se întâlneau cu munții, norii albi se învălătuceau în spatele lor, iar deasupra – cerul, ca o deschidere nesfârşită de lumină. Toate păreau să fie acolo de la începutul lumii, calme şi strălucitoare.

Marea. Casă Frumoasă

Marea. Casă Frumoasă

              Ea stătea în faţa mării, pe aleea dintre stabilopozi, parcă amestecându-se cu apele, ori de câte ori valurile izbeau caline în zidul dantelat din piatră. Aerul, mişcat de braţele mării, îi purta faldurile rochiei încolo şi-ncoace, vedeam cum apa îi uda din când în când picioarele şi-i stropea braţele. Aproape că puteam să simt pe limbă gustul sărat al stropilor…
Când s-a întors, am văzut-o cum zâmbea vag, fericită parcă, deşi lacrimile îi şiroiau pe obraji. Aş fi vrut s-o strâng în braţe şi s-o potolesc, aşa cum îţi vine să linişteşti un copil care plânge, să nu-i mai dau drumul niciodată.
Apoi distanţa dintre noi s-a dublat, s-a triplat şi s-a întins la infinit, împrăştiindu-se şi, în acelaşi timp, făcându-ne una: doi străini care nu-şi vorbiseră niciodată, pe o plajă senină, dar pustie.
Şi-n clipa aceea am înţeles că ea, Femeia care scria scrisori de dragoste, cum îi spuneau sătenii, uneori cu admiraţie, alteori în derâdere, venea dintr-o călătorie a dezamăgirii şi-a singurătăţii dincolo de care orice gest pe care l-aş fi făcut era inutil.
Era prea târziu. Acestei femei singure nu aveam ce să-i dăruiesc, pentru că nemaiavând nimic, ea avea totul.
În clipa aceea m-am simţit din nou neputincios, ca atunci când, copil fiind, au acoperit pentru ultima oară faţa senină a mamei mele, cu obrajii încă şiroind de lacrimi, iar tot ce am ştiut, tot ce am putut să fac eu atunci, a fost mişcarea aceea descumpănită de lăsare în jos a mâinilor.

              – fragment din volumul “Femeia care scria scrisori de dragoste” – Ada Beraru

Desert în 2 minute: înghețată delicioasă cu banane și ciocolată

O rețetă delicioasă de înghețată cu fructe:

Inghetata de banane (2)

Aveți nevoie de: – 2 banane, 2 linguri de cacao, 2 linguri de miere.

CUM SE FACE: Tăiați bananele și bateți-le spumă cu ajutorul robotului de bucătărie. Jumătate din compoziţie amestecaţi-o, în alt vas, cu pudra de cacao şi cele două linguri de miere. Turnaţi într-un bol sau pahar de sticlă câte un strat alternativ din cele două compoziţii. Decoraţi cu frişcă şi fructe proaspete, îngheţate sau confiate. GATA!

Timp de preparare: 2 minute

Timp de îngheţare: 15-20 de minute

AVANTAJ:

Ingredientele sunt naturale, sănătoase şi hrănitoare fără zahăr procesat, atât de nociv.

Delicios!

Înghețată de banane. Casă frumoasă

Înghețată de banane. Casă frumoasă